Instigarea elevilor la lectură, o misiune imposibilă?

Într-o lume în care exemplele negative pentru elevi le depășesc din punct de vedere numeric pe cele pozitive și în care instigarea la cultură este pe cale de dispariție, profesorii se află puși în fața unei misiuni dificile: să convingă elevii că, în România (și nu numai), cultura există și ea poate fi salvată.

Principala problemă a ”generației noi” este aceea că membrii ei tind să fie nonconformiști și să nu fie receptivi la recomandările persoanelor mai în vârstă, considerându-le expirate sau inutile. În consecință, apar adolescenți cu vise mărețe, dar pregătire slabă. În viața unui copil, un rol important legat de instigarea la cultură îl au dascălii școlari, începând de la învățătorul/oarea din ciclul primar, până la profesorii din liceu.

Referitor la acest subiect au vorbit și câteva dintre profesoarele din subcomisiile Concursului Național ”Lectura ca abilitate de viață”. Prof. Daniela Jenaru consideră că ”un elev care citește se deosebește de unul care nu o face prin viziunea despre viață și prin delimitarea esențialului de neesențial”. Referitor la actuala structură a examenelor de evaluare națională, aceasta se arată mulțumită de structura lor, dar consideră că examenul de BAC ar trebui să fie mult mai diferențiat decât este. În opinia profesoarei Marian-Ionescu Cristina ”depinde cum au loc primele contacte cu cartea”. Fiind întrebată ce părere are despre utilizarea de către elevi a surselor de comentarii literare în redactarea temelor, aceasta este de părere că ”sursele de comentarii trebuie folosite bine și filtrate la nivelul de pricepere al elevului”, declarând că ”un elev care citește este mult mai deschis în comunicare”.

Referitor la instigarea la lectură, profesoara Cristina Gherman spune ”nu știu dacă a descoperit cineva rețeta pentru pasiunea de lectură, dar dacă o va face, acea rețetă sigur îi va purta numele”. În opinia ei ”nu există o vârstă pentru lectură; oamenii sunt influențați de o serie de factori, cel mai important fiind familia; un copil care este născut într-o familie în care se citește va avea de mic orientare spre lectură”. Pe de altă parte, profesoara Iacob Iolanda susține că ”elevii care citesc pot fi un exemplu pentru ceilalți”, declarând refeoritor la cărțile de comentarii folosite de elevi că ”nu este cea mai fericită procedură; prima condiție ar fi ca ei să citească operele”.

Așadar, misiunea unui profesor nu este una imposibilă. Depinde doar ce influențe (pozitive/ negative) doresc elevii să urmeze. Dascălii au rolul de a prezenta elevilor baza materială culturală, rămânând la latitudinea elevului să o folosească.

Robert Brici, X G

Reporter de liceu la ziarul CNAMonline