Activitatea cultural recreativă - prilej de întâlnire cu scriitorul Dan Coman
Vineri, 7 iunie, începând cu ora 16, la Centrul Cultural Sinagoga Bistriţa s-a desfăşurat o activitate cultural recreativă pentru elevii de liceu participanţi la concursul „Lectura ca abilitate de viaţă”.
Activitatea a fost susţinută de scriitorul Dan Coman, care a interacţionat cu elevii. Acesta le-a vorbit despre Sinagogă, despre Decalogul cititorului al lui Pennac (nume real Daniel Pennacchioni, scriitor francez) din care a citat o regulă: ”Cititorul are dreptul să nu citească”. El le-a propus elevilor un joc bazat pe o povestire scrisă de Woody Allen. În povestire este vorba despre un tip plictisit de viaţă care vede la un anunţ de mică publicitate un afiş prin care se oferă posibilitatea de a călători în timp. Personajul îşi alege să călătorească în romanul Madame Bovary, iar la un moment dat o aduce pe Emma în New York. Dan Coman i-a întrebat pe elevi ce carte ar alege dacă ar putea să călătorească într-o carte, iar răspunsurile au fost variate. Unii elevi ar vrea să călătorească în ”Cartea vântului”, ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, ”Maitrey”, ”Stăpânul inelelor”,”Romanul adolescentului miop”, Biblie sau în camera de creaţie a unor poeţi din epoci diferite.
Acesta a mai vorbit elevilor despre locuri ciudate unde citesc elevii şi le-a mărturisit că şi el se urca în copaci ca să citească. O elevă spune:”E frumos să citeşti la şcoală, în ore, pentru că e interzis.” S-a mai vorbit şi despre modul în care se alege o carte, titlul şi coperta fiind foarte importante.
În final Dan Coman le-a spus elevilor că pentru a fi scriitor „Ai nevoie doar de pix şi hârtie. 90% din timp mintea unui scriitor e ocupată cu cărţile altora, nu are sens să citeşti dacă lectura nu te modifică intelectual.”
Florina Vidican, XI I, reporter de liceu la ziarul CNAMonline
Ce au discutat tinerii cititori cu scriitorul Dan Coman
La întâlnirea cu concurenții de la Centrul Cultural Sinagoga Bistrița, Dan Coman și-a spus, cu nu puțină ironie, părerea despre acest eveniment: ”Mi se pare extrem de trist că în loc ca tinerii să petreacă timpul în localuri, ei vin și discută despre lectură. Extrem de trist.”
Evenimetul a început cu o scurtă povestire despre cum a ajuns să fie Sinagoga unul dintre centrele culturale indispensabile Bistriței, scriitorul afirmând: ”nici nu-mi pot închipui Bistrița fără ea”. Apoi a continuat cu o scurtă prezentare a editurii „Charmides” care oferă câtorva concurenți premii speciale care vor consta în cărți. Dan Coman a dezvăluit și că el va hotărî cine primește aceste premii, indiferent de clasament, asumându-și subiectivitatea.
Ideea scriitorului n-a fost aceea de a discuta cu elevii cât de important este să citească, ci de a purta o conversație cu copiii care știu exact asta. El a propus un joc, pentru a face întâlnirea cât mai interactivă. S-a pornit de la textul ”Episodul Kugelmass” scris de regizorul Woody Allen și ideea jocului era de a alege cu ce personaj și de ce s-ar întâlni elevii, dacă ar avea posibilitatea să o facă.
De-a lungul discuției s-a pus și problema dacă se citește sau nu cum se citea mai de mult. Sau dacă internetul reprezintă într-adevăr un obstacol în întâlnirea individului cu cartea. Despre această temă scriitorul are convingerea că numărul celor care citesc rămâne constant de-a lungul timpului, iar aceste persoane vor vedea prin internet o modalitate de a ajunge mai aproape de propria pasiune, nicidecum un obstacol: „Se citeşte azi, cum se citește de când lumea. Doar că noi nu suntem ca alţii, noi suntem ca noi” - afirmă scriitorul. Iar cititorul modern are propriile căi.
Profesorii de română, în primul rând, sunt cei care au responsabilitatea de a introduce copiii în lumea lecturii, dar această responsabilitate devine din ce în ce mai greu de îndeplinit, întrucât programa școlară lasă puțin timp pentru acest lucru: ”N-aș vrea să devin profesor de română, afirmă Dan Coman. În calitate de profesor trebuie să și atragi, dar și să îți faci treaba, lucruri între care e greu să găsești un echilibru”.
Un alt subiect abordat a fost cel referitor la ritualurile cititorilor. Copiii, întrebaţi cum, unde şi când citesc, au dat felurite răspunsuri, dar o metodă a părut să iasă în evidenţă, întrucât mulţi o practică: cititul la ore, pe ascuns. Motivul este că astfel pot să fructifice timpul, poate, pierdut.
Tinerii citesc, iar ei trebuie încurajaţi. Concursul „Lectura ca abilitate de viaţă” face exact acest lucru. A fost creat fiindcă a fost nevoie să fie creat, astfel demonstrând acest adevăr fericit. Dan Coman îşi exprimă opinia astfel: „De obicei, doar cei care au încetat să citească spun că tinerii nu mai citesc.”
Ilma Szekeres, X B, reporter de liceu la ziarul CNAMonline